Luna de miere

De ce “ luna de miere”?
Mitul scandinav povesteşte că era necesar ca cei doi să se cunoască, iar singura modalitate era ca viitorul soţ să îşi răpească mireasa şi să o ţină ascunsă până când familia acesteia renunţa să o mai caute. Cei doi tineri se puteau întoarce numai dacă mireasa rămânea însărcinată, şi atunci se considera ca era reuşită căsătoria, iar cei doi rămâneau impreună.
În prima lună, în locul şampaniei, tinerii căsătoriţi trebuia să consume în mod regulat câte un pahar de mied, un fel de vin dulce făcut din miere, despre care se credea că are proprietăţi afrodisiace şi că sporeşte fertilitatea conjugală, de aici vine denumirea de „luna de miere”.
În zilele noatre, luna de miere de obicei, are mai puţin de 4 săptămâni (din motive financiare) şi reprezintă cel mai plăcut timp petrecut împreună de către tinerii însurăţei imediat după nuntă.
De obicei se aleg destinaţii exotice, în care mirii se răsfaţă, iar unii din ei pastrează şi vechea tradiţie, întorcându-se acasa mai bucuroşi şi mai numeroşi decât la plecare.